Pentru posteritate:
Asa cum am promis pe Twitter , primul meu post de dupa vacanta pe blogul ADVICE va fi o oda inchinata lui Vladootz , pentru ca timp de 2 ani a supravietuit cu stoicism pustietatii din departamentul de Logistica & IT, fiind singurul computer handy man si “facator de site-uri” si de alte chestii tehnologice despre care restul n-avem habar. Nici nu pot incepe sa va povestesc ce abilitati de multitasking are acest geniu al html-ului si web design-ului. Cand toata lumea tragea de el din toate partile, el nu a cedat nervos, luandu-si catrafusele si mutandu-se in Tibet, asa cum ar fi facut orice computer geek slab de inger, oh nu, el a stat nemancat si si epuizat in fata calculatorului, respectand intotdeauna cele ‘nspe mii de deadline-uri care ii erau impuse.
Astazi, dupa tot stresul prin care l-am facut sa traiasca, el nu ne uraste. El nu ne vrea raul. El nu ne pune o bomba in sediu (nu ca am avea unul :op). Ci face exact opusul. Vine la prima sedinta generala din acest an. Desi oficial nu mai face parte din organizatie, desi lucreaza, si lucreaza din greu, dar pe bani buni (or so I’ve heard :op). Aceasta este, doamnelor si domnilor, pasiunea si dedicatia care pune in miscare orice rotite din orice mecanism alcatuit din mai multi pitici.
Pe langa asta ne mai si lasa un mic semn de afectiune pe grup (On Thu, 9/4/08, Vlad Nastasiu wrote: “Si eu va iubesc :)” ) dupa ce un membru entuziasmat (great inspiration, Sorana! ;o) ) a strigat dupa el ca il iubim cand a plecat de la sedinta, semn care m-a sensibilizat la maximum si m-a facut sa promit aceasta umila oda care nu reuseste sa surprinda dragostea noastra pentru acest baiat firav, dar plin de spirit.
Inainte de a da drumul la elucrubatia sentimentala, doresc sa ii dedic una dintre jazz standard-urile mele preferate, care abia acum observ cat de bine i se potriveste. Aveti aici 2 versiuni (luati-le repede, in 10 zile expira) cantate de doua vocaliste incantatoare, pentru ca nu m-am putut decide asupra uneia: Maria Raducanu si Lisa Ekdahl .
There was a boy, a certain strange enchanted boy… Here’s his Ode:
Ode to Vladootz
by CisWhatever mak’st thy typing so profound
That mesmeriz’d the very pixels of our brains –
The sweet and ever-clicking busy sound
Of thy compulsive rapid move of hands.
The manner in which thou’d solve’it all
Defines thy spirit’s never-ending light
And mak’st our little baby sites grow tall
Enchanting every bit of humble copywrite.
Thou and thou alone build’st revolutions full from scrap
Thou, you timid wanderer of the computer keyboard
We humbly bow our heads to thee and start to clap
And cry a little prayer to thy nerdy soul:
Just every little now and then, to our delight,
Do dare and step aboard again without a fright.Vladoooooooootz, te iubiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiim! >:D < Haaaaaaaagz!