Trei ore și jumătate am făcut cu rapidul, dar nimeni n-a observat întârzierea de 30 de minute, pentru că nu era aproape nimeni în vagoane… De un an n-am mai fost în Brașov, și atunci doar pe fugă, dar am mers de la Piața Sfatului până la gară pe jos. Duminică la fel, dar invers, am găsit și un traseu mai scurt (ia aminte Corina!). Sâmbătă nu știam că plec; nici când m-am hotărât că plec nu eram sigur, abia la 2 noaptea mi-am dat seama că un tren la 8:30 nu se prinde ușor.

Știam de Lecturi Urbane, regretasem că n-am fost la alte ediții și voiam să ajung la următoarea oriunde se ținea (bine că a fost Brașov, nu Timișoara). Ileana mi-a reamintit sâmbătă de plecarea la Kronstadt și mi-a pus o vorbă bună astfel încât m-am întors cu Dan Dumitrescu și ceilalți voluntari.

Ce s-a întâmplat în Piața Sfatului ține de basme sau cel puțin asta am crezut primele 5 minute cât am văzut teancurile de cărți făcute cadou brașovenilor pasionați de lectură cu recomandarea de a le da mai departe după ce le termină.

Masa de la Roata Norocului a prins mai mult decât bine multora din grup, iar înghețata (prima din an pentru mine) a fost cireașa de pe tort. Drumul spre capitală a fost lejer pentru un sfârșit de weekend în care am cunoscut oameni care schimbă lumea.